Descriere proiect

De ce am făcut noi acest proiect?

Ne-am gândit la acest proiect deoarece tot mai mulţi tineri se apuca de fumat, de băut si in cel mai rău caz de droguri. Cred ca aţi văzut ca la ştiri ca majoritatea accidentelor se produc din cauza vitezei si a alcoolului. Tot mai multe persoane sunt măcelărite din cauza fraţilor, vecinilor, soţilor care vin acasă beţi si îşi lovesc mortal de cele mai multe ori membri familiei care dorm sau stau in casa uitându-se la televizor.

De unde ne-a venit ideea?

Ideea am luat-o din paşaportul pentru viata si ni s-a părut foarte interesantă. Noi ne-am gândit ca ar fi bine sa le expunem cercetaşilor riscurile drogurilor ale alcoolului si nu in ultimul rând al tutunului care a devenit cel mai cumpărat.

Cum am realizat acest proiect?

Proiectul a avut mai multe etape:

Etapa I:

Sa gândim un chestionar pe care sa îl anexam

Etapa II:

Sa facem proiectul cu prezentarea riscurilor drogurilor, alcoolului si a tutunului.

Etapa III

Sa facem un discurs pe care sa îl prezentam unui grup de persoane.

Prezentarea proiectului in camp:

Am împărţit chestionarele cercetaşilor care erau in camp si le-am strâns după doua zile. Am făcut o statistica a răspunsurilor pe care ni le-au dat si am rămas surprinşi: majoritatea au spus ca se vor droga o data sau ca sau drogat, foarte putini au spus ca nu consuma alcool, iar cu ţigările majoritatea fumează un pachet pe zi. A doua etapa a fost cea in care noi am discutat cu cercetaşii care au vrut sa asiste la discuţii si le-am prezentat statisticile pe care noi le-am făcut cu ajutorul chestionarelor. Proiectul s-a întins pe o perioada doua zile.

Efectele Nocive ale Alcoolului, Tutunului si Drogurilor

INTRODUCERE

Dacă, până in 1990, auzeam de droguri la ştiri sau prin filme, acum drogurile s-au transformat intr-o noţiune oarecum abstracta intr-o realitate care ne afectează pe fiecare

De aceea va propunem o discuţie deschisa si directa despre droguri. Nu vrem sa va dam lecţii. Vrem doar sa fim siguri ca am spus întreaga poveste despre droguri, nu doar ce va spun „băieţii” care le plasează si care sunt interesaţi ca numărul dependenţilor de droguri sa crească cu fiecare zi

Comisia Interministeriala pentru prevenirea consumului ilicit de droguri

TUTUNUL

DE CE SPUNE LUMEA CA TUTUNUL ESTE DĂUNĂTOR?

Reclamele din reviste şi ziare pretind că fumatul este foarte distractiv. Probabil ai şi prieteni care cred că acest viciu îi face să pară maturi, mai originali.

Nu te lăsa păcălit! Fumatul îţi reduce suflul respirator şi îţi îngreunează practicarea unui sport. De asemenea îţi înfăşoară plămânii cu membrane lipicioase despre care s-a demonstrat că produc cancer, boală care omoară anual sute de mii de oameni. Mahorca (tutunul care se mestecă) precum şi cel care se inspiră, sunt cauze cunoscute ale bolilor gingiilor şi a cancerului din cavitatea bucală.

Tutunul conţine un drog care creează dependenţa, numit nicotină şi care creşte tensiunea arterială şi bătăile inimii.

ESTE VREODATA PREA TARZIU SA TE LASI DE FUMAT?

Un fumător devine obişnuit cu schimbările produse de fumat şi nu se simte în largul său fără ele. Mulţi oameni, odată ce au început să fumeze, consideră renunţarea ca fiind foarte grea, dar nu este imposibilă.

De aceea cel mai bine este să nu te apuci de fumat niciodată. Dar dacă deja fumezi, opreşte-te acum! Plămânii tăi se vor vindeca încetul cu încetul şi cu siguranţă vei avea o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă.

CE ESTE ALCOOLISMUL?

Alcoolismul – dependenţa de alcool - distruge mulţi oameni, fiind o boală în adevăratul sens al cuvântului. Dorinţa puternică de alcool le mănâncă resursele şi sănătatea, ruinează familiile şi poate conduce la o moarte prematură. Dacă vrei să îţi trăieşti viaţa cu adevărat, nu bea!

ALCOOLUL – DE CE TREBUIE SA EXISTE O LIMITA?

Ca şi în cazul tutunului, aceleaşi reclame atractive pentru bere, vin sau lichioruri ne atrag privirile. Dar aceste imagini nu schimbă cu nimic faptul că băutul îţi întunecă mintea şi îţi afectează raţiunea. Alcoolul poate dăuna şi corpului tău, în special ficatului şi creierului.

SE ÎMPĂCA ALCOOLUL CU CONDUSUL UNEI MAŞINI?

Deşi eşti prea tânăr pentru a conduce o maşină, fii conştient de pericolul conducerii în stare de ebrietate. Chiar şi cea mai mică cantitate de alcool poate transforma o persoană într-un şofer nesigur, iar rezultatele sunt adesea tragice. Mii de tineri mor în fiecare an în accidente în care au fost implicaţi şoferi sub influenţa alcoolului.

Nu te urca niciodată într-o maşină condusă de cineva care a băut. Întotdeauna poţi găsi o altă modalitate de a te întoarce acasă, dar nu întotdeauna vei putea supravieţui unui accident cauzat de un şofer beat.

CE SUNT DROGURILE?

Drogul este o substanţa – solida, lichida sau gazoasa – care, introdusa in organism, modifica imaginea asupra propriei persoane si asupra realităţii înconjurătoare. Folosirea abuziva poate crea dependenta fizica si psihica sau tulburări grave ale activităţii mentale si ale comportamentului.

Toxicomania este intoxicaţia cronica voluntara care duce la pierderea libertăţii de a se abţine de la folosirea drogurilor

Toxicomanul este persoana care consuma, in mod regulat, droguri pentru a obţine o stare de o anumita intensitate

Supradoza înseamnă introducerea in organism a unei cantităţi de substanţa mai mari decât poate suporta acesta si care poate produce moartea

SUPRADOZA INTERVINE:

- atunci când consumatorul utilizează o doza prea puternica in raport cu cea obişnuita

- se foloseşte un produs insuficient diluat sau amestecat cu alte substanţe

- atunci când se continua consumul dozei uzuale in paralel cu medicaţia din cura de dezintoxicare

Servajul desemnează simptomele fizice si psihice care apar atunci când un individ este privat de drogul de care devenise dependent, sau la scăderea accentuata a dozelor

CARACTERISTICILE DROGURILOR

1. dependenta
2. toleranta

a. Dependenta este nevoia toxicomanului de a-si administra droguri.

Ea poate fi fizica sau psihica

- Dependenta fizica nu se întâlneste la toate tipurile de droguri. Când apare, ea se manifesta sub forma unor stări patologice care constau in necesitatea organica de a folosi droguri pentru a evita tulburările ce apar la încetarea utilizării. Ea apare mai ales la derivaţii opiului (heroina, morfina)

- Dependenta psihica este cea mai importanta. Ea consta in modificări de comportament si o stare mentala periculoasa însoţita de necesitatea psihica impetuoasa de a-si administra substanţa periodic sau continuu pentru a obţine o stare de bine sau pentru a înlătura disconfortul psihic. Este întâlnita la toate tipurile de droguri

3. Toleranta apare atunci când organismul se obişnuieşte cu prezenta unei anumite substanţe si se adaptează la aceasta. Ca atare, pentru obţinerea unei anumite stări, toxicomanul trebuie sa mărească dozele. Astfel, un toxicoman ajunge sa suporte doze care pentru persoanele normale ar fi fatale.

CLASIFICAREA TOXICOMANIEI

1. după gravitatea efectelor:
1. majora - morfina, cocaina, amfetamine, alcool
2. minora – tabagismul, cafeismul
2. după numărul drogurilor administrate:
1. monotoxicomanie – administrarea unui singur drog
2. politoxicomanie – folosirea mai multor droguri. Aceasta forma este întâlnita cel mai des.

UNELE MOTIVE ALE CONSUMULUI DE DROGURI

Daca se iveşte posibilitatea, tinerii pur si simplu încearcă.

Poate fi văzut ca un lucru excitant, pentru care ai nevoie de curaj, atrăgător tocmai prin riscurile pe care le implica.

Încercarea de a scăpa de probleme zilnice (divorţul părinţilor, abuzul sau neglijarea in familie, la şcoală sau alte situaţii).

Sentimentul de inutilitate, lipsa respectului de sine sau a încrederii in sine; spirit de fronda.

DROGURILE INTRE REALITATE SI FICTIUNE

Când vine vorba de droguri, dominante sunt confuzia si informaţiile greşite, iată de ce ar fi bine sa aflaţi si lucrurile care de obicei nu vi se spun.

Nu exista droguri puternice sau uşoare, bune sau rele, ci totul depinde de ceea ce oamenii fac cu ele si de circumstanţele in care sunt folosite. De exemplu, morfina este prescrisa bolnavilor de cancer care au dureri mari, fără a-i face dependenţi, pe când o doza de LSD poate provoca dereglări psihice unei persoane care are o boala mentala latenta. De aceea, nu pot fi arătate decât efectele comune ale diferitelor droguri.

De asemenea, nu exista standarde pentru „controlul calităţii”, acestea putând fi amestecate cu alte substanţe, in scopul creşterii profitului.

Se spune ca folosirea „recreaţionala” a drogurilor nu ar fi dăunătoare, dar realitatea este ca toate drogurile ilegale sunt periculoase si produc modificări fizice si psihologice persoanei care recurge la ele. Folosirea prelungita a drogului măreşte considerabil aceste efecte dăunătoare si poate conduce la dependenta. Se spune, de asemenea, ca marijuana nu ar fi mai rea decât alcoolul sau tutunul.

In realitate insa, marijuana este foarte periculoasa întrucât ea este solubila in grăsime, ceea ce înseamnă ca elementele sale chimice psihoactive se fixează in părţile grase ale corpului (de obicei creier si organele genitale). O ţigararetă de marijuana conţine mai mulţi agenţi producători de cancer decât cea mai puternica ţigaretă din lume.

Se spune ca doar indivizii slabi ajung dependenţi de droguri, insa studiile au dovedit ca toxicomanii provin din aproape toate categoriile sociale si domeniile de activitate.

Se spune ca drogurile îl afectează doar pe cel care consuma, in realitate cei care suferă sunt mai mulţi: familia, prietenii, cunoscuţii.

CLASIFICAREA DROGURILOR

1. Substanţe care deprima activitatea sistemului nervos

1. băuturile alcoolice;

2. benzodiazepine (diazepam, nitrazepam, rudotel);

3. barbituricele si alte substanţe utilizate ca somnifere (fenobarbital);

4. solvenţi si gazele inhalate (toluen, acetona, butan);

5. substanţele care reduc durerea:

a. opiacee (opiu, morfina, codeina, papaverina, heroina);

b. opiode (mialgin, fortral, metadonă).

2. Substanţe care stimulează sistemul nervos

1. Cocaina

2. Amfetaminele, care au si efect halucinogen (ecstasy, pudra îngerilor);

3. Hormonii steroizi anabolizanţi;

4. Cafeina

5. Tutunul

3. Substanţe perturbatori ale funcţiilor sistemului nervos

1. Substanţe halucinogene (LSD, Mescalina)

2. Canabis

CUM ARATA UN CONSUMATOR DE DROGURI?

In funcţie de substanţa utilizata, pot apărea următoarele semne caracteristice:

- schimbări de dispoziţie psihica;

- somnolenta, apatiţie, lipsa apetitului;

- lipsa concentrării, scăderea inteligentei;

- pierderi de memorie;

- halucinaţii, delir;

- lipsa interesului pentru scoală, prieteni, familie;

- apariţia unor prieteni noi;

- irascibilitate, agresivitate;

- miros specific;

- inhibarea sau, dimpotrivă, stimularea dorinţelor sexuale;

- lipsa de coordonare motorie;

- accese de tuse, strănut;

- urme de înţepături pe corp;

- prezenta unor substanţe sau obiecte: capsule, tablete, prafuri, fiole, seringi, etc.

LEGISLAŢIA IN VIGOARE

Extras din legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului de droguri

Art.2 (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea in vânzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

(2) Daca faptele prevăzute la alineatul (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art.3 (1) Introducerea sau scoaterea din tara, precum si importul ori exportul drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

(2) Daca faptele prevăzute la aliniatul (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 4 Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, cumpărarea sau deţinerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Art. 5 Punerea la dispoziţie, cu ştiinţa, cu orice titlu a unui local, a unei sau a oricărui loc amenajat, in care are acces publicul pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit in asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 11 (1) Indemnul la consumul ilicit de droguri prin orice mijloace, daca este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 5 ani.

(2) Daca indemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amenda.

Art. 12 (1) Se pedepsesc cu detenţiunea pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 si interzicerea unor drepturi fapte prevăzute la art. 2, 5 si 5, daca persoana care le-a săvârşit face parte dintr-o organizaţie sau asociaţie ori dintr-un grup de cel puţin 3 persoane, cu structuri determinate si care sunt constituite in scopul comiterii acestor fapte si al obţinerii de beneficii materiale sau de alte foloase ilicite.

TE POŢI FERI DE DROGURI

- ai grija când îţi faci prieteni;

- poţi avea si alte păreri decât restul grupului, fără teama ca vei fi izolat. Încearcă sa judeci cu capul tău, nu te lua doar după opinia grupului

- învaţă sa spui „NU” daca vrei sa dovedeşti ca eşti „tare” fa-o susţinându-ti punctul de vedere

- vorbeşte-le prietenilor despre adevăratele efecte ale consumului de droguri si fii sigur că le-ai dat de gândit, chiar daca pe moment nu vor recunoaşte

- gândeşte-te de doua ori înainte sa accepţi diferite propuneri

- „bărbăţia” nu sta in cantitatea de alcool consumata sau in varietatea de droguri încercate

- părinţii ar trebui anunţaţi imediat ce vi s-a propus sa consumaţi droguri sau aţi fost martorul unor asemenea acte; in astfel de situaţii, ajutorul politiei poate fi salvator de aceea orice întârziere poate agrava consecinţele

PĂRINŢII AR TREBUI SA ŞTIE:

Cel mai important lucru pe care îl poate face un părinte este sa fie un model pentru copilul sau

Discuţiile sincere si deschise pot da o mare lovitura drogurilor: acestea îşi vor pierde atracţia de lucru secret si misterios

O imagine „catastrofala” a consumului de droguri nu ajuta la nimic; e mai bine sa arăţi copiilor atât părţile bune (calmarea durerilor, buna dispoziţie etc.), cat si pe cele negative ale utilizării unor astfel de substanţe; daca li se spune ca sunt deosebit de nocive si ei se observa ca totuşi, unele persoane le folosesc (ex: medicul prescrie morfina unui bolnav, părinţii sau alţi cunoscuţi fumează sau beau alcool), ei vor considera ca au fost păcăliţi si ca interdicţia este doar un exces de severitate din partea dumneavoastră.

Daca va confundaţi cu problema consumului de droguri de către copiii dumneavoastră nu treceţi direct la concluzii; e bine sa ascultaţi, mai întâi, explicaţiile copiilor pentru a cunoaşte cauzele care i-au determinat la acest gest si apoi sa încercaţi sa le înlăturaţi sau sa-i ajutaţi pe copii sa le alăture ei înşişi.

Încercaţi sa cunoaşteţi, pe cat posibil, întregul cerc de prieteni al copiilor dumneavoastră si familiile acestora; discutaţi atât cu copii, cat si cu părinţii lor asupra problemelor comune.

Atrageţi atenţia copiilor asupra eventualelor persoane dubioase sin anturajul lor; evitaţi interdicţia brutala si fără explicaţii de a mai vorbi cu cineva.

Observaţi comportamentului copiilor si sesizaţi eventualele schimbări negative intervenite in modul lor de viata (nepăsare, irascibilitate, răspunsuri obraznice, agresivitate, absenta nejustificata de acasă sau de la şcoala, cheltuieli mari, deţinerea unor sume de bani, obiecte de valoare etc.). Identificaţi cauzele acestor schimbări de comportament si a provenienţei bunurilor respective si discutaţi cu ei pentru a-i determina sa se îndrepte si sa renunţe la aceste bunuri.

Menţineţi legătura in permanenta cu unităţile de învăţământ; in caz de nevoie apelaţi la instituţiile specializate care pot oferi consultanţa si ajutor (politie, cabinete medicale, organizaţii neguvernamentale, ex: Serviciul de Prevenire a Criminalităţii din Inspectoratul General al Politiei, Spitalul „Gheorghe Marinescu”, Asociaţia Adolescentul „Salvaţi Copiii”, Asociaţia Romana de Lupta împotriva Drogurilor etc.)

Colaboraţi cu şcoala, politia si celelalte instituţii sociale in derularea unor programe care au in vedere prevenirea consumului de droguri.

Diferitele tipuri de droguri si efectele lor

1.

Ce este de fapt, alcoolul?

Alcoolul este o substanţa lichida obţinuta prin fermentarea fructelor, legumelor sau grânelor; este tipul de drog cel mai folosit la ora actuala. Alcoolul este un drog depresiv. Este rapid absorbit in sânge, de unde ajunge la creier. Este cel mai folosit drog in majoritatea tarilor.

Poţi devenii dependent de alcool?

  Consumat regulat si in cantităţi mari, alcoolul poate crea dependenta. Sunt doua feluri de dependenta, rezultate in urma consumului de alcool: fizica si psihica.

E vreo problema daca cineva devine dependent de alcool?

1. Da, persoanele devin alcoolice.
2. Alcoolul este o boala cronica, progresiva, fatala, caracterizata de toleranta efectelor alcoolului si dependenta psihica.
3. Nu te poţi abţine cu uşurinţa de la consumul de alcool. Exista simptome care determina reducerea sau renunţarea la consumul de alcool.
4. Alcoolicii încearcă de multe ori si, deseori, fără succes, sa controleze consumul excesiv de alcool.

Cum devii dependent de alcool?

  Dependenta de alcool si alcoolismul se dezvolta in timp. Au fost evidenţiate câteva situaţii care au determinat stabilirea unor stadii a dependentei de alcool.
1. Întâi a survenit curiozitatea. S-a încercat alcoolul o data, apoi, de mai multe ori.
2. Alcoolul a fost consumat ocazional in societate, la petreceri sau intre prieteni, apoi a devenit obişnuinţa.
3. Alcoolul a fost consumat in mod regulat.
4. Alcoolul a fost consumat in vederea diminuării disconfortului emoţional sau psihic.

Cine este o persoana alcoolica?

  O persoana care:
1. consuma zilnic cantităţi mari de alcool
2. consuma mult alcool in mod regulat (de ex. in weekend)
3. întrerupe consumul abundent de alcool, dar pe perioade limitate de timp

Care sunt consecinţele combinării alcoolului cu alte droguri?

  In combinaţie cu alte droguri, alcoolul poate sa dubleze efectele periculoase. De exemplu, combinând alcoolul cu barbituricele se pot crea stări de inconştienta, coma si moarte.

Cum se poate lasă un alcoolic de băut?

  Poate cere ajutorul unui psiholog, doctor sau al unui specialist in dependente chimice.

EFECTE:

a. psihice:

- reduce inhibiţia; determina o stare de relaxare si buna dispoziţie; lipsa de concentrare; slăbirea judecaţii; pierderea autocontrolului;

b. fizice:

- tulburări respiratorii si cardiace; afectează reflexele si coordonarea motorie; sporeşte riscul bolilor de ficat (in special ciroza); in cantităţi mari: pierderea cunoştinţei, coma si chiar moarte.

2. TUTUNUL

Tutunul se obţine prin uscarea, tocarea si prelucrarea frunzelor

EFECTE:

a. psihice:

- senzaţie de calmare, de concentrare; relaxare

b. fizice:

- ameţeli, greţuri si chiar vărsături; bronşite; cancer, ulcer; afecţiuni respiratorii, circulatorii, cardiace

3. CAFEINA

Cafeina este unul din drogurile cu cea mai larga răspândire; se găseşte in cafea, ceai, cacao, băuturi răcoritoare (cola), ciocolata si chiar in unele medicamente

EFECTE

a. psihice

- stimulează activitatea intelectuala; in cantitati mari: iratibilitate, anxietate

b. fizice

- tremurături ale mâinilor; scăderea apetitului; insomnii; tulburări gastrice; creşterea tensiunii arteriale; afecţiuni ale inimii; afecţiuni renale.

4. SEDATIVELE

Sedativele fac parte din categoria deprimantelor sistemului nervos central; majoritatea sunt folosite in scopuri terapeutice, pe baza de prescripţie medicala;

EFECTE:

a. psihice

- calmare; senzaţie de liniştire; încetinirea gândirii; lipsa emoţiilor si pierderea interesului fata de întâmplările si oamenii din jur; la doze mari apar tulburări psihice;

b. fizice

- stări de somnolenta; dificultăţi in mers; lipsa de coordonare a mişcărilor; foarte periculoase in combinaţie cu alcoolul; in doze mari: coma si chiar moarte.

5.

Macul opiaceu (papaver somniferum album) este o planta erbacee, cu petale de culoare alba sau alba si roşie, care poate atinge 1,50m inaltime. Macul înfloreşte la trei sau patru luni după însămânţare. Cultura se efectuează in general la o altitudine variind intre 300-700m.
Opioidele si produc efectul prin fixarea pe diferitele tipuri de receptori opioizi din tot organismul, incluzând sistemul nervos central.
Din opiu se extrage morfina, apoi prin acetilare se obţine heroina.

Mod de utilizare

Opiul se poate ingera ca atare sau sub forma de decoct, iar opiul preparat se fumează de obicei, cu ajutorul unor pipe. Opiomanul confecţionează o bobita mica de opiu pe care o expune (pentru a o înmuia) unei flăcări si apoi o pune in coşul unei pipe speciale. In continuare, consumatorul aduce pipa deasupra flăcării si aspira profund fumul care se degaja. Reziduul combustic numit "DROSS" este conservat de fumător pentru a fi utilizat din nou.

Efectele opiului

După starea dezagreabila a primelor pipe, opiul provoacă o senzaţie de euforie, cu exaltarea imaginaţiei. Fumătorul are nevoie de imobilitate si de linişte sufleteasca pentru a atinge o stare contemplative care aduce si o semi-amorţire.
Pe termen scurt, opiul provoacă consumatorilor ameţeli, vărsături, cefalee, precum si o depresie a centrilor respiratori.
Pe termen lung, apar disfuncţionalităţi organice (constipaţie, pierdere in greutate si apetit), precum si o scădere a activităţii si a interesului individului.
Opiul generează pentru consumatorii obişnuiţi toleranta, dependenta psihica si fizica.

6.

Numit "morfina" in onoarea lui Morfeu, zeul somnului, acest drog este un alcaloid specific opiului.

Mod de utilizare

Morfina este o pulbere alba, bej sau maron, condiţionata sub forma de comprimate, de soluţie (in fiole injectabile) sau supozitoare.

Efectele morfinei

Morfina are efecte hipno-analgezice si calmante foarte puternice. Ea generează o senzaţie de bine, euforie, pasivitate si amorţeala.
Pe termen scurt, morfina creează o depresie a centrului respirator si o doza foarte puternica poate antrena moartea prin stop respirator. Ea generează o contractare a pupilei (mioza).
Pe termen lung, morfina generează toleranta si dependenta fizica si psihica puternica. Ea produce tulburări organice: constipaţie, pierdere in greutate si de apetit, impotenta, sterilitate si apatie.

7.

Diacetilmorfina (Diamorfina) este supranumita "heroina" din cauza efectelor sale "energetice", clorhidratul de diacetilmorfina fiind un produs de semi-sinteza.
Cu o concentraţie mai ridicata de diacetilmorfina (60-95%), Heroina nr. 4 se prezintă sub forma de pudra mai mult sau mai puţin fina, ca atare sau în amestec cu alte substanţe, de culoare alba, bej sau bruna. Heroina degaja un miros specific, înţepător, care poate fi asemănător, uneori cu cel al opiumului. Are un gust mai mult sau mai puţin amar.

Mod de utilizare

Heroina se fumează, se prizează, se inhalează sau se injectează pe cale subcutanata, intravenoasa sau intramusculara. Injecţiile sunt practicate în braţe, în gambe, glezne, picioare, sub limba. Heroina mai poate fi prizata cu ajutorul unor dispozitive speciale (tub de metal sau de plastic, carton rulat, paie de băut).

Efectele heroinei

Heroina injectata provoacă imediat o reacţie brutala, violenta, intensa, de plăcere, euforie si de bine. Acesta este "flash-ul". Urmează apoi o faza de relaxare si de destindere, cu inhibiţii psihomotrice si senzaţii de căutare de sine. Aceasta este "planeta", care durează, după caz, de la doua la sase ore. Aceste efecte sunt mult mai puţin puternice când heroina este prizata sau fumata.
Repetând prizele de heroina în aceeaşi cantitate, consumatorul nu poate "trece", se spune ca e "agitat". El trebuie sa mărească dozele pentru a obţine din nou aceleaşi efecte. Dependenta fizica si psihica, ca si toleranta, sunt foarte puternice.
Pe termen scurt, pupila se îngustează (mioza), consumatorul resimte greţuri, apare depresia centrilor respiratori cu risc de coma si deces, încetinire a ritmului cardiac (bradicardie), creşterea temperaturii corpului (hipertermie).
Pe termen lung, se pot constata tulburări organice importante ca de exemplu tulburări intestinale si urinare, hemoragii, pneumonii infecţioase, septicemie, hepatita virala, SIDA. Se poate constata si o scădere a interesului si a activităţii.
Când consumatorul foloseşte o doza de heroina mai pura sau în cantitate mai mare decât de obicei, supradoza îi poate fi fatala prin depresie respiratorie marcanta, stare de soc si coma, sau deces.
Din cauza puternicei dependente fizice generata de heroina, când toxicomanul nu are posibilitatea sa-si administreze doza si organismul sau are nevoie de aceasta, apare sindromul de servaj. Acest sindrom se manifesta prin hipersecreţie nazala, lacrimala si sudoripara, spasme si dureri musculare, crampe abdominale, diaree, deshidratare intensa si o puternica angoasa.

8.

Canabisul este denumirea generica pentru produsele vegetale obţinute din cânepa de cultura.

Produşi obţinuţi din Canabis :

a) Iarba de Canabis
  Este vorba de inflorescenţele si uneori frunzele recoltate, uscate si tocate, deseori cu seminţe. Iarba de canabis are aspectul tutunului sau ceaiului. Iarba de canabis se fumează fie ca atare ('trabuc'), fie amestecata cu tutun ('amestec') sub forma de ţigarete, in pipe sau 'shilom'. Poate fi utilizata si ca decoct, fiind băuta fie ca atare, fie in amestec cu alcool, insa acest procedeu este puţin răspândit si se utilizează mai ales in India si in Antale. Iarba de canabis se oferă in plicuri sau in mici saculei de plastic, care conţin câteva grame.

b) Radina de canabis (denumita curent 'haşiş')
  Este vorba de radina secretata de planta, colectata prin răzuirea sau strivirea canabisului. Aceasta radina este apoi prelucrata prin adăugarea de diverse substanţe liante, comprimata sub forma de pâini (turte), ce emana un miros caracteristic si a
căror culoare variază in funcţie de provenienţa si lianţii folosiţi. Radina se fumează si ea in amestec cu tutun, sub forma de 'joint' (ţigara) sau ca atare, in pipe mici, special destinate acestui scop.
  Prin ingerarea canabisului, aşa cum ar fi cazul in care acesta este băut, efectul este mai mic decât in cazul in care aceeaşi cantitate ar fi fumata, deoarece cota de principiu activ ce trece prin sânge este de 4-6 ori mai mica. Radina se prezintă sub forma de
baghete de câteva grame (2-5), învelite in poleiala sau celofan transparent.

c) Uleiul de canabis (sau esenţa de canabis)
  Uleiul de canabis se prezintă sub forma unei substanţe vâscoase de culoare neagra, foarte densa, cu nuanţe verzui. Acest produs nu este solubil in apa. Uleiul este in general fumat, după ce a fost dispus pe o ţigara in care s-au practicat găuri cu un ac si
care a fost reînvelită intr-o alta foaie de hârtie, pentru a asigura etansietatea si 'tirajul'.
  Uleiul poate fi si ingerat. Uleiul este oferit in fiole mici sau flacoane, ori intre 2 folii de plastic transparent, termosudare.

Efecte

Consumatorul de canabis căuta efectele agreabile ale produsului, efecte ce pot fi comparate cu cele ale beţiei alcoolice (beţie cannabica). Aceasta poate fi împărţită in 4
faze :
     - excitaţie si euforie
     - confuzie mentala
     - beatitudine
     - depresie, eventual somn
  Efectele se manifesta prin pierderea capacitaţii de coordonare, impresia de creştere a acuităţii vizuale si percepţiilor senzoriale, o tendinţa de ilaritate si o mare sociabilitate.
  In cazul consumării unei mari cantitati, canabisul poate genera halucinaţii, angoase sau stări de panica. Studiile au demonstrat anumite efecte nocive pentru organism, in cazul folosirii obişnuite si repetate, printre cele mai importante fiind :
     - alterarea anumitor celule
     - perturbarea memoriei si capacitaţii de estimare a timpului si a distantelor
     - tahicardie, probleme cardio-vasculare
     - alterarea funcţiilor reproductive
     - afecţiuni oculare
     - afecţiuni bronho-pulmonare
     - diminuarea rezistentei imunitare

9.

Cocaina este un derivat natural, un extract din planta de coca ce creste in America de Sud.
Cocaina este un praf alb cu gust amar si cel mai adesea este prizata, ingerata sau injectata. Datorita temperaturilor mari in timpul fumatului, praful de cocaina tinde sa ardă in loc sa se vaporizeze. De aceea cocaina de baza si rack se fac din praf de cocaina pentru a fi fumata, cocaina de baza se vaporizează oferind efecte mai rapide si mai intense decât praful de cocaina si cu material mai puţin.
Cocaina este atât un stimulent al sistemului nervos central cat si un analgezic. Se găseşte in frunzele plantei de coca. Modul tradiţional de consum este mestecatul frunzelor.
In afara Americii de Sud ea este utilizata după o rafinare prealabila: fie sub forma de praf, rack care are efecte mai puternice. Termenul de "rack" este folosit cu referire la cocaina de baza găsita pe străzi. Praful de cocaina este in general inhalat iar rack-ul este fumat.

Mod de utilizare

Prizatul produce efecte in mai puţin de un minut. Fumatul cocainei de baza produce efecte imediate uneori înainte de expirarea fumului din plămâni. Cocaina injectata produce efecte in câteva secunde. Efectele cocainei prizate sunt scurte durând intre 20-40 minute. Acesta este unul din motivele care duce la dependenta.

Efectele posibile in consumului de cocaina
 Când efectele scad, cocaina este prizata tot mai mult. Acest model al uzului frecvent poate genera dependenta. Efectele cocainei depind in mare măsura de persoana si de doza utilizata.
  Sentimente de bunăstare, scăderea apetitului, stimulare, creşterea aptului sexual si creşterea concentrării, creşterea temperaturii corpului, a frecvenţei cardiace, agitaţie, anxietate, paranoia, ameţeala, greţuri, voma, comportament violent, atac de cord.
  Cocaina de pe strada este adesea impura. Injectarea cocainei impure poate fi mortala. Prizatul poate produce afecţiuni ale aparatului respirator.
  Unul dintre aspectele cele mai problematice ale cocainei este dependenta. Exista cu siguranţa o dependenta psihologica. Cei care o folosesc in mod frecvent si regulat au mari dificultatea. Mulţi ajung sa ia o supradoza de rack si praf. La început, toleranta se dezvolta rapid in special in consumul frecvent. Fumatul generează un climax de 3-5 minute in timp ce inhalatul are efecte de pana la 30 minute.

  Efectele psihologice variază in funcţie de doza si de toleranta consumatorului. Creste starea de alerta, euforie, cresc performantele sportive, reduce oboseala, gândire clara, creste capacitatea de concentrare, energie, iritabilitate, insomnie, nelinişte. La doze mari
se pot genera modele de psihoze cu comportament confuz si dezorganizat, iritabilitate, frica, paranoia, halucinaţii.
  Efectele fizice duc la creşterea frecventei cardiace, a presiunii sangvine, a temperaturii corpului, a pulsului, dilatarea pupilelor, insomnii, lipsa apetitului, atacuri de cord si moarte.

  Efecte posibile după încetarea consumului de cocaina

     - creşterea dorinţelor, foame, iritabilitate, apatie, depresie, paranoia, tendinţe de suicid, pierderea apetitului sexual, insomnii sau somnolenta excesiva.

Deseori pentru a reduce aceste efecte se ia mai multa cocaina.

  Simptome de supradoza

    - agitaţie, ostilitate, halucinaţii, convulsii, temperatura ridicata, posibil moarte sau tact de cord.

Oameni cu probleme cardiace pot avea probleme grave inclusiv moartea.

10.

Considerate stupefiante, amfetaminele sunt condiţionate sub forma de comprimate, capsule, pulbere alba sau bej si chiar sub forma lichida (soluţie introdusa in capsule), indiferent daca fabricarea lor e ilicita sau nu. Amfetaminele exista sub o multitudine de forme si combinaţii, cele mai cunoscute fiind : amfetamina, metamfetamina si dexamfetamina.

Moduri de utilizare
Amfetaminele sunt consumate pe cale orala, prin inhalare, prin prizare sau prin injecţii intravenoase. Ele sunt utilizate ca atare sau, in contextul politoxicomanie, împreuna cu alte substanţe.

Efectele amfetaminelor

Consumatorii de amfetamine urmăresc prelungirea senzaţiilor euforice, creşterea capacitaţilor fizice si psihice, o mai mare încredere in sine, excitaţie intelectuala, hiperactivitate motrica si sexuala si in cele din urma, anorexie (pierderea apetitului). In cazul injectării intravenoase, consumatorul resimte un flash violent, cu senzaţia de încălzire a corpului.
Pe termen scurt, se constata accelerarea ritmului cardiac, hipertensiune arteriala, bronhodilatatie. Se observa midriaza (dilatarea pupilelor). Faza de exaltare este urmata de o stare depresiva teribila, ce incita la reluarea consumului.
Pe termen lung, apar tulburări psihice (depresie nervoasa, psihoza paranoica, pierderea controlului emoţional, somnolenta) si fizice (probleme nutritive, ulceraţii, pneumonii).
Consumatorii de amfetamine au uneori impulsuri agresive fata de sine sau fata de alţii. Amfetaminele generează dependenta fizica si toleranta puternica ce pot provoca moartea prin supradoza.

11.

Ecstasy sau MDMA este o metamfetamina psihotropa care a câştigat popularitate in ultimii 20 de ani datorita capacitaţii de a induce sentimente puternice de confort, empatie si conexiune cu ceilalţi.
  Se prezintă sub forma de tablete si, uneori, sub forma de pudra. Este luata oral si rareori prizat.
Consumul de Ecstasy este asociat cu lave-ul underground si cluburile house, dar a fost folosit si de terapeuţi in psihoterapii. MDMA a fost sintetizat pentru prima data de uzinele Merck in 1912 si stabilizat in1914, dar de abia in anii 1970 au apărut articole referitoare la efectele psihotrope.
  La sfârşitul anilor 1970 si începutul anilor 1980 MDMA-ul a fost utilizat ca unealta psihoterapeutica si a început sa apăra si pe străzi. A devenit ilegal in SUA in 1985, in schimb popularitatea sa a crescut de atunci.

Efecte

  Spre deosebire de alte psihotrope, efectul este foarte rapid. Deseori consumatorul are impresia ca începe sa simtă efectele când de fapt el e aproape de "climax". Aceasta "lansare" foarte scurta si rapida poate fi deprimanta, consumatorul poate avea impresia ca totul se întâmpla prea repede si e greu sa ştii unde se termina. Sentimentul durează câteva minute pana când efectul total este atins.
  Primele efecte ale MDMA durează 3-4 ore de la ingerarea pe cale orala. Pentru mulţi exista o perioada de 2-6 ore, timp in care e greu sa adoarmă si exista o diferenţa notabila in ceea ce priveşte realitatea de zi cu zi, îndeajuns pentru a fi considerata o "calatori".
  Mulţi experimentează modificări notabile in starea de spirit, câteva zile după consum; pentru unii, aceasta este o stare de depresie, in timp ce alţii experimentează dispoziţii înălţătoare.
  Când efectele depline ale Ecstasy se manifesta, consumatorii si dau seama dintr-o data ca totul e bine in lume. Primele efecte sunt de deschidere emoţionala, euforie, stimulare, reducerea gândurilor critice si cinice, reducerea inhibiţiilor. MDMA este utilizat de unii in scop terapeutic pentru a depăşi dificultăţile interpersonale. Deşi MDMA-ul poate cauza muscari oculare, la mulţi exista puţine fenomene de genul acesta. Un mic procentaj din consumatori au experimentat distorsiuni vizuale.

  Una din problemele principale cu MDMA-ul este calitatea proasta a acestui drog când este procurat de pe străzi. Ecstasy de pe strada, in special pilulele, sunt amestecate cu o varietate de alte substanţe care pot genera efecte negative neplăcute si periculoase. Au fost realizate dezbateri recente si o serie de studii in ceea ce priveşte neurotoxicitatea si efectele MDMA. Se pare ca exista modificări in structura creierului la cei care îl folosesc in mod frecvent, deşi exista puţine studii clinice care dovedesc efecte negative măsurabile.

Alte efecte pot fi:

Transpiraţie, greaţa, voma, ameţeli, depresii, oboseala in zilele ce urmează consumului.
  Au existat probleme cu consumatorii de Ecstasy, care au suferit deshidratare, hipertermie, hipotermie, oboseala, amnezii, precum si câteva cazuri de deces atunci când s-a consumat Ecstasy la petreceri lave si cluburi.
  Cei care consuma Ecstasy sunt sfătuiţi sa bea apa si sa facă pauze. O alta problema care poate apărea la aceşti consumatori este eliberarea de emoţii. Aceasta include episoade din trecut, amintiri dureroase refulate, crize emoţionale si sentimente nefireşti exprimate atunci când sunt singuri sau in timpul\conversaţiei cu prietenii. In aceste situaţii terapeuţii sugerează consumatorului sa romana calm si sa încerce sa nu se lupte cu sentimentele.   Trebuie ca in aceste momente sa găsească un prieten care sa îl susţină, un loc confortabil unde sa stea si sa depaseasca aceste momente.
  MDMA are potenţialul de a crea dependenta psihologica. Cei care o consuma in mod regulat, pot simţi o nevoie puternica in a continua sa o folosească. Exista o perioada scurta de toleranta după consumul de Ecstasy. Folosirea a 2 zile consecutiv de Ecstasy poate genera o experienţa mai puţin puternica a doua zi. Unii consumatori au observat efecte reduse la 2-3 săptămâni după consumul iniţial.
  Pot apărea: dispoziţie afectiva pozitiva, dorinţa crescuta de comunicare, creşterea energiei, sentimentul de confort, aderenta si apropierea de ceilalţi, sentimentele de dragoste si empatie, iertare, aprecierea muzicii, creşterea simţurilor (foame, sete, miros) experienţe spirituale care le schimba viata profund, senzaţii vizuale puternice si strălucitoare, dorinţa de a îmbrăţişa si săruta oamenii.
  Pot fi prezente lipsa apetitului, distorsiuni vizuale, muscari rapide si involuntare ale ochilor, halucinaţii vizuale uşoare, creşterea modesta a frecventei cardiace si a presiunii sangvine, nelinişte, iritare, tremurături, schimbări in temperatura corpului, dorinţa de a administra mai mult drog.
  De asemenea, efectele negative cresc odată cu mărirea dozei si uzul frecvent.
  Mai pot sa apăra legături emoţionale nepotrivite sau neintenţionate, tendinţa de a spune lucruri pe care le regreta mai târziu, dificultatea in concentrare si probleme in activitatea ce necesita concentrare, afectarea memoriei pe termen scurt, confuzie, tensiune musculara, creşterea temperaturii corpului, hipertermie, deshidratare, greaţa, dureri de cap, ameţeli, pierderea echilibrului, mahmureala a doua zi, depresie, oboseala timp de o săptămână, dorinţa de a repeta experienţa deşi nu e dependent fizic.
Crizele psihologice necesita spitalizare (episoade psihotice, atacuri de panica), posibila toxicitate a ficatului, risc minim de moarte. Aproximativ 2 din 100.000 de consumatori au avut reacţii negative ce au dus la moarte.

12. LSD

Acest stupefiant este un lichid incolor, inodor si fără gust, dar se poate prezenta si sub forma solida : o pudra alba cristalina, insolubila in apa dar solubila in solvenţi organici (eter, cloroform, benzen).
  LSD-ul este obţinut si prin sinteza din acid lisergic, alcool etilic, amoniac. Datorita cantităţilor infime ce sunt necesare, dozele de   LSD se prezintă sub forma de suporturi îmbibate cu substanţa activa : ţesături, dulciuri, pilule de diferite mărimi si forme, dar mai ales sugativa ce reprezintă motive sau figurine repetate. Fiecare motiv sau figurina materializează o doza de LSD.

  Mod de utilizare
  LSD-ul se absoarbe in mod obişnuit pe cale orala. Saliva dizolva produsul de pe suport, iar moleculele de LSD ajung in sânge.
Anumite molecule ajung la creier in zona informaţiilor senzoriale iar altele ajung in ficat, intestine si rinichi, de unde nu vor fi eliminate decât treptat. Acestea din urma sunt cele ce generează fenomenul de "flash-back " propriu LSD-ului.

  Efecte
  LSD-ul este cel mai puternic halucinogen. "Călătoria" cu LSD se desfăşoară in trei faze :
1. "Plecarea" se manifesta prin dilatarea pupilelor, tahicardie, ameţeli, greţuri, senzaţie de frig, impresia de vârtejuri.
2. "Călătoria" durează intre 5 si 8 ore si se caracterizează prin : tulburări de percepţie si tulburări psihice, dominate de luminozitatea viziunilor (tonuri albastre-verzui) ; deformarea distantelor si contrastelor ; vizualizarea sunetelor si audiţia imaginilor si
alterarea noţiunilor de timp si spaţiu. In funcţie de starea psihica a subiectului, pot surveni si excitaţii sau euforie, precum si tristeţe sau plânsete ("goodtrip" sau "calatori buna" ori "badtrip", "calatori rea").
3. "Întoarcerea" intervine între 8 si 12 ore după ingerare, când subiectul revine progresiv la starea sa normala. Este obosit si tensionat.
  Se poate ca în cursul unei "calatorii", subiectul sa fie victima unei viziuni de coşmar sau a unor alterări spatio-temporale care sa-l conducă la sinucidere, automutilare ori agresarea terţilor ("calatori rea").
  De asemenea, exista posibilitatea ca moleculele de LSD fixate temporar pe anumite organe, pe care nu le afectează, sa fie reactivate după câteva ore sau zile ori chiar luni si sa atingă creierul, provocând o noua intoxicaţie neaşteptata si imprevizibila (flash-back).
  Pe termen lung, consumatorii de LSD pot fi atinşi de boli mentale grave si ireversibile.
  Nu exista dependenta fizica fata de LSD. Se considera ca nu exista toleranta la consumatorii de LSD, decât în cazul "marilor utilizatori". Aceasta dispare după încetarea prizelor.

13. CRACK

Crackul are aspectul unor pietre de culoare albicioasa, bej sau bruna. Aceste pietricele sunt condiţionate in mici flacoane, in punguliţe din plastic sau in poleiala.

  Modul de utilizare
  Insolubil in apa (spre deosebire de clorhidratul de cocaina), Crackul este un produs care se fumează, amestecat cu marijuana, in ţigări, in pipe cu apa (narghilele), sau dozatoare de aperitiv, cu ajutorul cutiilor goale de bere sau coca-cola. In acest din urma caz, fumătorul depune pietricica de rack deasupra unei concavităţi găurite. Recipientul este ţinut orizontal si conţine o mica cantitate de apa pentru a condensa vaporii produşi de combustia crack-ului in contact cu flacăra.

  Efecte
  In timpul inhalării, vaporii de rack sunt absorbiţi rapid de plămâni iar substanţa trece in sânge, afectând sistemul nervos central după 6 sau 7 secunde. Consumatorul resimte brusc un flash intens care durează câteva secunde. Apoi, apare o excitaţie euforica ce poate dura mai mult de 5 minute, după care euforia se diminuează in intensitate. In acest interval de timp, consumatorul încearcă o senzaţie de putere, încredere in sine, ii creste dorinţa sexuala si are halucinaţii.
  Pe termen scurt, după faza euforica, consumatorul va resimţi o puternica depresie (coborârea); după senzaţia de "înălţime", consumatorul resimte o accelerare a ritmului cardiac, tremurături, ameţeli si diaree.
  Pe termen lung, abuzul de rack generează tulburări pulmonare grave, boli cardiace, pierdere in greutate, tulburări psihologice (paranoia).
Supradozajul amplifica efectele nefaste si poate genera moartea. Folosirea curenta a crack-ului determina toleranta si dependenta fizica si psihica foarte puternica.

14.

  Ciupercile halucinogene sunt recoltate si consumate proaspete sau uscate.

  Efecte la o doza de (2,5mg-75mg P. Cubensis)
  Provoacă balonări, greaţa, iritare, uşoara mărire a pupilelor, sentimentul unei lumini puternice, consumatorul vede "steluţe" si muscari la periferia câmpului vizual, ameţeala, sensibilitate emoţionala, precum si alte efecte legate de schimbări in neurochimie.

Efecte la o doza medie de (0,75 gm-2,5gms)
  Pot sa apăra frisoane, balonări sau probleme cu stomacul, greaţa, dilatarea pupilelor, halucinaţii vizuale: luminiţe, steluţe, curcubee de lumini acestea apărând mai puternice si mai "frumoase".
  Au loc creşteri ale puterii de concentrare, alteori aceasta scade, câmpul vizual îl distrage si îl distrează, când are ochii închişi vede diferite pete, forme, figuri, creste abilitatea de vizualizare creativa, spontana a unor imagini detaliate, sentimentul dilatării timpului, sentimentul "întoarcerii acasă" care este uneori mai pronunţat pentru cei care au utilizat ciuperci si înainte.
  Sentimentul de apartenenţa si sensibilitatea sunt crescute. Abilitate crescuta de a se concentra asupra unor probleme emoţionale sau de memorie, uneori e prins in "vârtejuri"de gândire, gândeşte asupra sentimentelor din trecut, despre cum sa si trăiască viata, găseşte noi perspective asupra modurilor de viata si comportamente, sentimentul legăturii cu cei din jur, observa lucruri care de obicei sunt ignorate sau luate de bune.
  Pot sa mai apăra sentimente de fericire, mulţumire, tristeţe, disperare, de regăsirea credinţei, si de asemenea pot apărea si crize psihologice.

  Toate efectele dozelor medii sunt de obicei asociate cu un sentiment de inconfort, o greaţa mult mai pronunţată însoţita câteodată de vome, disconfort psihic asociat cu sentimente de teama, de remuşcări de genul "ce-am făcut?!" sau "cat de departe pot ajunge?!".
  Efectele dozelor foarte mari sunt caracterizate de halucinaţii mult mai elaborate, combinate cu revelaţii spirituale, experienţe la un pas de moarte, pierderea sinelui, discuţii cu entităţi exterioare, reflexe emoţionale extreme, amintiri refulate ies la lumina, pot apărea crize psihologice, sentimente puternice de mirare si frica.
  Doze mari pot provoca experienţe de dilatare a timpului, minutele par interminabile.
Unul dintre efectele cele mai interesante îl are sentimentul de trezire dintr-un somn adânc, de eliberare. In mod paradoxal aceasta stare li se pare normala si naturala in timp ce "ceata" de dinainte este văzuta ca fiind nereala tot timpul.
Consumatorul este convins ca odată atinsa aceasta stare de trezire este imposibil de pierdut, dar in mod inexplicabil a doua zi e doar o amintire.
Consumul ciupercilor otrăvitoare este mortal.

  Ciupercile Psilocybe

  Printre varietăţile de ciuperci, unele au proprietăţi halucinogene. Acestea cresc in toate regiunile lumii, dar in America Centrala si Mexic se găseşte cel mai mare număr de specii cu proprietăţi halucinogene foarte puternice.
  Substanţele responsabile de activitatea halucinogena a acestor ciuperci sunt psilocybina si psilocina, aceasta din urma fiind întâlnita doar in cantitati foarte mici.

  Moduri de utilizare
  Ciupercile Psilocybe sunt recoltate si consumate proaspete sau uscate.

  Efecte
  După senzaţiile de ameţeala si anxietate din prima ora după consum, apar fenomene vizuale si auditive (imagini cu contururi mişcătoare ce includ desene, forme si culori).
  Consumatorul nu mai percepe puncte fixe in mediul înconjurător. Un flux de sentimente generoase si tandre însoţesc in general acest tip de calatori, care este mai ales contemplativa.
  Spre deosebire de mescalina, exista puţine efecte fizice dezagreabile ale psilocybinei.
  Dilatarea pupilelor este un fenomen qasi-constant. Consumatorul va putea resimţi o stare de mirare, anxietate, in cazul unei "calatorii " mai puţin reuşite. Durata " experienţei " este cuprinsa intre 2 si 6 ore.

15.

  Este cunoscuta sub denumirea de PCP, sau "Pilula Păcii", "Praful Îngerilor", "Cristal".
  În 1956 a fost sintetizat în S.U.A. si pus la punct acest nou anestezic veterinar, ce a fost comercializat sub denumirea de "Sernylan".   Experienţele asupra omului au fost repede abandonate datorita gravelor tulburări psihologice pe care le producea. Apoi, fencyclidina sau PCP-ul a intrat în atenţia toxicomanilor pe la începutul anilor '70. Este un produs ce poate fi fabricat cu uşurinţa prin sinteza, în laboratoarele clandestine. Acest drog este vândut în general sub forma de pulbere alba, dar si sub forma de cristale, tablete, fiole sau în soluţii.

  Moduri de utilizare
  Fencyclidina se poate fuma prin îmbibarea unei ţigări de canabis. Ea mai poate fi ingerata sau injectata. Doza normala de absorbţie variază între 2 si 5 miligrame.

  Efecte
  În doze mici, PCP-ul produce dezinhibiţie, stare confuzionala, sentiment de bine, care sta la baza uneia dintre denumirile sale: "Pilula Păcii".
  În doze de 5-15 mg, PCP-ul antrenează o psihoza toxica, iar la doze de peste 1 mg intervine coma si moartea prin stop respirator. În doze puternice, PCP-ul determina apariţia unor halucinaţii puternice, cu episoade delirante, convulsii, comportament violent, tendinţe de omucidere sau sinucidere, cu atât mai mult cu cât toxicomanul ce consuma PCP este insensibil la durere.
  Utilizarea repetata a acestui produs conduce în general la apariţia unor simptome de schizofrenie. În doze puternice, toleranta produsului îşi face apariţia. Dependenta fizica si psihica se instalează rapid. Fenomenul de flash-back exista la utilizarea PCP-ului si este mult mai frecvent decât în cazul LSD-ului.

16.

  ICE este o metamfetamina cristalizata care se fumează. Este numita "sticla" sau "cristal" iar folosirea acestui drog creează o puternica dependenta. Utilizarea acestui drog oferă o senzaţie de "high" puternica si de lunga durata dar efectele secundare se instalează mult mai rapid decât în cazul celorlalte droguri din grupa metamfetaminelor.

  Mod de utilizare
  ICE arata ca zaharul sau sarea si este vândut în pungi de celofan. ICE in cele mai multe cazuri se fumează sau când este încălzit, se vaporizează si atunci este inhalat de către consumator.

  Efecte
  Daca o persoana foloseşte ICE, pot apărea următoarele modificări asupra organismului:
- senzaţii de euforie
- scăderea poftei de mâncare
- dilatarea pupilelor
- creşterea frecventei ritmului cardiac si a temperaturii corpului.

  Utilizând ICE pe o perioada lunga de timp, pot sa apăra următoarele efecte:
- vedere înceţoşata, senzaţie de ameţeala, pierderea coordonării, leşin.

  De asemenea, poate afecta organe cum sunt: ficatul, rinichii, plămânii.
  Utilizând ICE pentru o perioada scurta sau lunga de timp creează deziluzii si psihoze toxice similare cu psihoza paranoica. Daca încetează consumul de ICE, se poate instala o puternica depresie si oboseala.
  Supradoza cu ICE are ca efect modificarea presiunii sângelui, creşterea temperaturii corpului, atac cardiac, infarct si chiar moarte.
  Efectul drogului poate dura de la 2 la 14 ore, în funcţie de doza folosita. ICE este din ce în ce mai cunoscut si mai des folosit pentru ca în consumul de ICE nu sunt folosite ace si astfel sunt reduse posibilităţile de contaminare cu HIV. Este profitabil si pentru dealeri deoarece fabricarea acestui drog nu este costisitor.

17.

  Toxicomanii inhalează vaporii degajaţi de aceste produse ce sunt, in general puternic volatile.
Sub aceasta denumire se regrupează o serie de substanţe de origine chimica foarte diversa (eter, benzene, toluene, acetate de etil, hexan, acetone). Majoritatea acestora intra in componenta produselor casnice sau industriale, formele de prezentare fiind foarte diverse.

  Moduri de utilizare
  Absorbţia se face uneori pe cale orala, dar in majoritatea cazurilor prin inhalarea vaporilor degajaţi de acest produs. Aceasta se face fie din ambalajul original (prin tuburi, ţevi, etc.) sau, mai ales in cazul cleiurilor, cu ajutorul unei pungi sau sac din plastic pe fundul căruia se depune puţin produs (acest procedeu permite o mai mare concentrare a vaporilor, precum si folosirea colectiva). Sacul este aplicat pe fata si se inspira vaporii. Produsul este apoi întins pe mâini, ce sunt ţinute apoi in jurul buzelor si nasului, sau chiar pulverizat direct in gat.
  In general pot fi distinse următoarele categorii de inhalanţi:
       - cleiuri pentru machete, cu răşini
       - solvenţi (eter, acetone, tricloretilena, detaşanţi)
       - carburanţi (benzene, kerosene)
       - gaze propulsoare pentru spray-uri

  Efecte
  Efectele obţinute de utilizatori sunt in primul rând o senzaţie de euforie, de beţie, însoţita de somnolenta si urmata uneori de ameţeli sau cefalee.
  In cazul toxicomaniei, in ciuda diversităţii produselor utilizate, se considera ca exista analogii la nivelul efectelor lor toxice :
      - o acţiune neuro-toxica centrală si uneori periferica (amnezie, atingere a judecăţii, tulburări de personalitate, nevrite)
      - leziuni mucoaso-cutanate (dermite, eczeme)
      - tulburări digestive, hepatice, renale si pulmonare.
  Supradozele sunt frecvente in cazul solvenţilor, ce antrenează tulburări cardiace sau coma ce poate ajunge pana la moarte.
Aceste produse antrenează o puternica dependenta psihica si uneori fizica. De asemenea, inhalarea solvenţilor provoacă un fenomen de toleranta.

18.

    Khat-ul conţine alcaloizi stimulanţi de tip amfetaminic (intre7 si 20%) foarte nocivi pentru organism. Aceşti alcaloizi sunt in principal trei:
      - cathina
      - cathidina
      - cathinona
  Are o eficacitate de scurta durata, fapt pentru care trebuie sa fie consumat la intervale mici.

  Moduri de utilizare
  Frunzele sunt in general mestecate si uneori, consumate sub forma de infuzii. Vândut sub forma de "păpuşa", khat-ul este deseori consumat in colectivitate de cei aşa numiţi "mâncătorii de salata".
  Este "păscut", adică este transformat in păpuşă, mestecat si remestecat, din frunze extrăgându-se un suc. In acelaşi timp, se consuma cu apa, ceai, menta sau o băutura gazoasa pentru a facilita înghiţirea amestecului lichid.
Frunzele sunt înlocuite cu altele noi. Un consumator obişnuit consuma intre 5 si 8  păpuşi de khat pe zi, deci intre 300 si 400 de grame.

 Efecte
  Khat-ul este un stimulent iar consumatorul sau căuta o senzaţie "de bine". La început este o faza euforica, ce se caracterizează printr-o stare de excitaţie, de stimulare si de mare locvacitate. Apoi, puţin cate puţin, se instalează faza de iluzii.
  Primei faze tonice ii succed o faza depresiva, in care utilizatorul resimte o mare toropeala, insomnie, lipsa poftei de mâncare si simptome de depresie. Daca dependenta fizica fata de khat este discutabila, dependenta psihica este certa.
  In tarile din Cornul Africii, folosirea khat-ului, legala sau tolerata, este un fenomen social. Majoritatea locuitorilor "pasc" khat-ul. Repercusiunile economice si problemele de sănătate care se ridica sunt considerabile.
Khat-ul este responsabil de grave tulburări digestive, de boli cardiovasculare si pe termen lung, de tulburări mentale ireversibile.

19.

1. Metadona este un narcotic opioid ce se administrează sub forma de sirop. Acest drog (sintetic) creează dependenta si este foarte periculos, in special pentru copii. Este folosit ca un substitut pentru heroina, in tratamentul persoanelor dependente. Metadona se prezintă sub forma de praf alb cristalin.
2. Metadona e un drog puternic care creează dependenta mare.
3. Când consumul este oprit brusc, pot apărea diferite simptome in funcţie de doza pe care persoana a obişnuit sa o administreze. Spre deosebire de oprirea consumului de heroina, simptomele cauzate de întreruperea administrării de metadona pot apărea după o perioada mai lunga, întrucât acest drog are o durata mai lunga de acţiune.
4. Când dozajul se face corect, dependentul care recurge la metadona descoperă ca dorinţa de a lua heroina e eliminata. Dozele mari de metadona blochează efectele opiceelor, in timp ce dozele mici, doar parţial. Dozele mari pot afecta negativ funcţiile bio-psiho-sociale ale pacienţilor. Din aceste motive,se impune acordarea unei mari atenţii pentru stabilirea dozajului adecvat.
5. Metadona îndepărtează dorinţa dependentului de consumul de drog.
6. Metadona poate fi pregătita sub forma de pastile, preparat sau fiole pentru injecţii. Metadona este accesibila sub forma de pastile de 5 mg sau fiole. Fiolele conţin de obicei 10 mg de metadona la 1 ml de fluid. Unele soluţii pot fi mult mai concentrate, conţinând până la cca. 50 mg/1 ml.

  Sunt cunoscute doar câteva efecte rare ce pot fi observate în primele zile de tratament:
- umflarea gleznelor/încheieturilor si a picioarelor
- dureri ale articulaţiilor.

  Metadona se acumulează în celulele ficatului, plămânilor si în ţesutul adipos înainte de a pătrunde în vasele sanguine pentru a-si exercita efectul. Riscul supradozei sunt foarte mari în cazul utilizării concomitente a altor medicamente în primele zile de tratament. Absorbţia metadonei începe în circa 30 minute după administrare si sunt necesare circa 4 ore pentru pătrunderea ei în sânge.

  Efectele metadonei
- efectul poate fi slab sau puternic; acţiuni asupra creierului:creşterea bunei dispoziţii e mai puţin intensa, dar mai durabila decât în cazul heroinei
- somnolenta/slăbiciune
- voma după administrarea metadonei. Aceasta stare poate fi cauzata mai curând de o problema psihologica sau medicala decât de metadona.
- Respiraţie grea si adânca, periculoasa doar în cazul supradozei
- Reflex redus la tuse
- Reducerea oricărei dureri fizice
Acţiunea metadonei asupra nervilor ce controlează funcţiile involuntare ale organismului cauzează în mod normal:
- Micşorarea pupilelor
- Constipaţie, dar poate cauza si uscarea ochilor, a nasului si gurii, reducerea presiunii sanguine, dificultate în eliminarea urinei.

  Metadona poate cauza sau poate contribuii la:
- micşorarea sau dispariţia perioadei menstruale
- reducerea dorinţelor sexuale
- reducerea energiei
- senzaţia persistentei unei greutăţi în mâini si picioare
- dorinţa de a consuma dulciuri

20.

  Mescalina este unul dintre alcaloizii extraşi dintr-un mic cactus (Peyote) ce creste în stare sălbatica pe platourile din sudul S.U.A. si Mexic.
  Mescalina se prezintă sub forma unei pulberi albe cristaline, asemănătoare cocainei. Aceasta poate fi întâlnita si sub forma de comprimate sau în soluţie.

  Mod de utilizare
Peyote-ul se consuma proaspăt: se taie bucăţi care sunt fie mestecate, fie înghiţite direct. Se poate consuma si uscat sau sub forma de pulbere fina, prin ingerare, sau fumata în amestec cu tutunul.
  Mescalina se ingerează sau se fumează. Ea este solubila în apa si alcool deci poate fi injectata si poate fi întâlnita sub forma de soluţie.

  Efecte
  Efectele mescalinei se resimt după circa 2 ore după ingerare si durează 8-12 ore.
  Halucinaţiile vizuale si senzoriale resimţite de consumatori sunt diverse, în funcţie de personalitatea individului si de circumstanţele psihologice în care produsul este utilizat. În general, este vorba de o succesiune de viziuni colorate si strălucitoare în culori roşii, roz, albastru-deschis si gri. Exista si sentimentul unei activităţi intelectuale si fizice crescute precum si senzaţia de imponderabilitate.
  Mescalina provoacă dilatarea pupilelor, ameţeli, voma, tahicardie, senzaţie de cald si frig, transpiraţii, dureri de cap. Anumite viziuni avute sub influenta mescalinei antrenează coşmaruri susceptibile sa dea naştere unor psihoze pentru consumator.

21.

  Tranchilizantele sunt prescrise deseori de către medici ca tratament în anxietate, stări tensionale, insomnie, spasme musculare si iritabilitate. Totuşi, tranchilizantele sunt de asemenea folosite pentru efectele lor relaxante. Sunt obţinute prin prescripţii legale de la farmacii, sau de pe piata neagra. Droguri care sunt incluse în aceasta clasificare sunt Clorhidratul, Diazepamul, Nitrazepam, Clordiazepoxid, Lorazepam, Oxazepam, Temazepam.

  Efecte

 Daca se folosesc în mod abuziv tranchilizante, pot sa apăra, într-o stare de intoxicaţie asemănătoare cu intoxicaţia alcoolica, o judecata neclara, stare de ebrietate, vorbire neclara si pierderea coordonării motrice, respiraţie rapida sau înceata, superficiala, cu tegumente reci si umede.
  La fel ca si în cazul narcoticelor, apare necesitatea creşterii dozei, pentru a ajunge la aceeaşi stare de "high" (toleranta). Daca consumatorul nu ştie ca tranchilizantele produc dependenta, el poate sa crească doza în mod periculos, ajungând la un nivel toxic, pentru a obţine aceleaşi efecte. Amestecul tranchilizantelor cu alcool este foarte periculos pentru ca se poate ajunge la supradoza si moarte. Fenomenul de servaj la tranchilizante poate fi extrem. După 24 de ore fără drog, pot apare simptome precum anxietatea si agitaţia. Depinzând de drog, servajul va dura între 2 si 8 zile, cauzând pierderea apetitului, greaţa, voma, crampe abdominale, creşterea frecventei cardiace si transpiraţii excesive. Alte simptome severe ale servajului sunt delirul, convulsiile si uneori moartea.

22.

- numele generic al diazepamului este valium
- produce in funcţie de doza deprimarea sistemului nervos central
- Diazepamul este folosit pentru îndepărtarea pentru scurt timp a anxietăţii, agitaţiei, spasmelor musculare
- pot apare: ataxie, somnolenta, letargie; unii aflaţi sub efectul diazepamului, vorbesc incoerent
- poate duce la afectarea ficatului sau a rinichilor daca nu este folosit cum trebuie
- cele mai frecvente efecte secundare sunt somnolenta, ameţeala, semiconştienta, oboseala, pierderea echilibrului
- benzodiazepinele, cum e diazepamul, pot produce probleme fătului
- ar trebui evitat alcoolul atunci când se ia diazepam. Combinaţia celor doua droguri poate duce la coma sau moarte
- anumite medicamente pot prelungi efectul diazepamului si s-ar putea sa se scadă doza când aceste medicamente sunt folosite împreuna
- diazepamul poate produce dependenta mai ales luat in doze mari timp îndelungat
- se ia cu recomandarea doctorului si doza nu trebuie crescuta de pacient
- in caz de dependenta întreruperea brusca a luării medicamentului poate duce la insomnie, dureri de cap, greaţa, voma, delir, transpiraţii, anxietate si oboseala
- leşinul poate apărea in cazuri mai severe de renunţare
- renunţarea ar trebui făcuta sub supravegherea unui doctor

Afla despre cunoştinţele tale in materie de alcool, tutun si droguri

- chestionar -

Ce vârsta ai?

1. 15 – 17
2. 17 – 19
3. alta vârstă

Din ce tara eşti? (naţionalitatea)

Ce venit lunar ai?

1. mai puţin de 210.000 lei/luna
2. intre 210.000 si 500.000 lei/luna
3. intre 500.000 si 1.000.000 lei/luna
4. peste 1.000.000 lei/luna

Ce este alcoolul ?

1. o substanţa
2. un drog depresiv
3. nu ştiu

Bei băuturi alcoolice?

1. niciodată
2. puţin (o bere)
3. ocazional (1-2 beri/săptămâna)
4. mult (3-4 beri/zi)
5. sunt dependent de alcool

Ce este dependenta de alcool?

1. o boala
2. o necesitate zilnica
3. nu ştiu

Cate tipuri de dependenta alcoolica cunoşti? Numeşte-le.

Fumezi?

1. niciodată
2. am fumat o singura data
3. o ţigara/zi
4. 3-10 ţigări/zi
5. un pachet/zi
6. mai mult de un pachet/zi

De la ce vârstă ai început sa fumezi?

Te droghezi?

1. niciodată
2. m-am drogat o singură dată
3. ocazional
4. sunt dependent

Daca da, te droghezi cu…

1. substanţe a căror folosinţa este supusa controlului (morfina, barbituricele etc.)
2. substanţe a căror folosire este total interzisa (LSD, heroina, cocaina, marijuana, haşiş)

Ştii persoane care se droghează?

Ce este supradoza si cum se poate recunoaşte?

Care sunt primele 3 motive din care credeţi ca se apucă tinerii de droguri?

De câte feluri este dependenţa de droguri şi care este cea mai periculoasă?

Discurs

Alcoolul, drogurile si tutunul au pătruns adânc in viata omului contemporan. Consumatorii de droguri, alcool si tutun la scara întregului glob se număra cu sutele de milioane. Supuşi suntem cu toţii necontenit tentaţiei din partea produselor alcoolice, tutunului si cu atât mai mult a drogurilor, care au devenit in ultimii 50 de ani o afacere de miliarde de dolari pentru traficanţii de droguri. Varietatea de oferte, una mai atrăgătoare ca alta, poate fi găsită acum oriunde in lume. SOLUŢIA???

De exemplu, interzicerea prohibiţiei in America a fost ţinuta greu in frâu de către oamenii legii din acel timp. Soluţia care pare a avea cea mai mare şansa de reuşită este atitudinea fiecărui om fata de alcool, tutun si droguri in funcţie de capacitatea de rezistenta si adaptare a organismului sau.

In ziua de azi ştim cu toţii ca nu exista nici o parte a lumii neatinsa de flagelul folosirii drogurilor. Eu, împreuna cu unitatea din care fac parte trăim in capitala României, ţara tuturor posibilităţilor, ţara prin care trec spre Asia si Europa sute de transporturi de droguri fără ca Statul Roman sa le descopere.

Cu toţii ştim ca in majoritatea liceelor exista plasatori de narcotice care nu sunt altceva decât tineri liceeni dependenţi de “moartea alba” care trebuie sa îşi asigure doza zilnica vânzând droguri tinerilor cu probleme familiale sau curioşi.

Ministerul Învăţământului iniţiază acţiune de stârpire a drogurilor si a plasatorilor din licee împreună cu Politia Romana, insa fără mare succes.

Acest lucru a dus la teama părinţilor de a-si mai lasă copii sa se duca împreună cu prietenii lor intr-un bar, discotecă, cartier rău famat si chiar la un liceu cu un prestigiu pătat de traficanţii de droguri. Daca fumatul si alcoolul au devenit un lucru la ordinea zilei pentru tinerii din întreaga lume, ne întrebăm daca nu cumva peste câţiva ani drogurile vor deveni la fel ca tutunul si alcoolul.

Încă nu se ştie precis ce ii determina pe oamenii intre 14 si 34 de ani sa se drogheze: teama de ziua de mâine, fuga de societate si probleme sau curiozitatea. Cu toate acestea alcoolul poate avea si un efect benefic fata de droguri si tutun care par, după părerea specialiştilor, a avea numai efecte negative. Alcoolul poate spori pofta de mâncare acţionând ca stimulent al apetitului prin faptul ca declanşează secreţie sporita de suc gastric. Insa majoritatea dintre noi ne întrebăm medicul de ce alcoolul nu este considerat medicament prin faptul ca vinul tonic se vinde la farmacie.

Da, dar in cantitati foarte mici! 15 grame pentru adulţi si 5 grame pentru copii mai mari de 7 ani.

Închei acest plictisitor discurs cu spusele înţeleptului Democrit: “Oamenii se roagă zeilor sa le dea sănătate, fără sa ştie insa ca sta in puterea lor sa o menţină si ca luptând împotriva ei prin lipsa de măsura, o trădează prin goana lor după plăceri”.

Proiect de explorare si descoperire -

"Efectele nocive ale alcoolului, tutunului si drogurilor"

Proiect realizat de către patrula "Titanii" - Unitatea "Mozaic" – C.L. Verde - Bucureşti

cu ajutorul

ONCR

Unicef

Centrul de Resurse Juridice

Inspectoratul General al Politiei

www.nolabel.info